Cand credeam si eu ca vine caldura, a inceput iar sa ninga.

Asta e. Se pare ca vremea nu tine cu mine. Si , by the way, azi e baba mea >.

Din plictiseala si lene n-am mai scris nimic. Si imi anunt inactivitatea pentru inca o perioada, nedeterminata ce-i drept , de o nerusinare crasa.

Sa vorbim despre copilarie.

Nu vreau sa o las in urma. Pana acum e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat, daca pot spune asa. Copilaria e cea mai frumoasa perioada, si chiar si adolescenta cu toate problemele ei, cu regasirea ta si cu definirea personalitatii tale e geniala. Zic.

Stiu ca nu intereseaza pe nimeni, dar ii blogul meu si zic/scriu ce ma taie capul, dar am vazut Scooby Doo, filmul pe care l-au facut anul trecut. N-am mai vazut de ceva timp un film la care sa stau mereu cu zambetul pe buze, holbandu-ma in monitor. Mi-a amintit de perioada in care ma uitam la desene.

Alea da desene. Nu chestiile pline de monstri si batai si sange care sunt acum. Cui nu-i place Scooby, Tom, Jerry, Donald sau Bugs sa-si stranga jucariile si sa plece, pentru ca eu nu ma joc cu el, word!

Si sa re-re-revenim la subiect. Acum e tare, e cel mai tare, pentru ca nu te intereseaza ce faci maine. Ma rog, te intereseaza unde iesi, cu cine iesi si ce mai trebuie sa faci pentru scoala. Dar peste cativa ani o sa te intereseze alte lucruri, lucruri care pana acum au fost indatorirea altcuiva. So, “ingioi” epoca asta, pentru ca , frate e marfa!

Imi cer sincer scuze daca ai citit 222  cuvinte, dar mi-am dat seama cat de mult imi iubesc viata!

I love you

Esti ca un drog. Mi-ai patruns in minte, in ganduri. Cand ti-am spus eu ca poti sa te joci asa cu mintea mea? Cand ti-am dat acordul sa-mi ghidezi pasii si cand ti-am spus sa imi controlezi somnul?

Ai vazut zapada? E ca tine. Vine pe neasteptate si pretinde ca toti sa joace dupa cantecul ei. Vrea sa ne adaptam , sa o acceptam si sa invatam sa o iubim.  Acopera totul si tot ce vreau e macar libertatea de a vedea dincolo de ea. De ce nu?

Patura cusuta de ingeri, intinsa pentru a proteja. As lua o parte din ea asa cum tu ai luat o parte din mine. O sa  o pun undeva, intr-un colt de gand unde sa ramana. O sa leg in lanturi amintirea ei. O sa … da, o sa smulg din mintea mea zambetul tau. Si da, o sa dorm fara a-ti mai simti privirea.

Poti sa pleci acum, iti dau voie…

look

Nu , titlul nu are nicio legatura. Doar ca am ramas fascinata de cat de frumos e Bucurestiul. E ceva inimaginabil sa te plimbi, da sa te plimbi chiar si pe vremea asta, prin centrul vechi, care da, e in paragina, dar e superb. Ce-as fi dat sa traiesc in perioada anilor ‘20 . Superba epoca.

Cladirile alea au ceva special in ele si striga “Priveste-ma!”.

Si imi place si Universitatea si bulevardele mai ce acum sunt neincapatoare.

• Mai vreau o seara de mai pe o banca in Cismigiu.
• Mai vreau o plimbare la Hanul cu Tei printre pasteluri si panze.
• Mai vreau o clipa de liniste si apoi o simfonie langa TNB.
• Mai vreau o salsa in fata Cinematografului Patria.
• Mai vreau o imbratisare in fata statiei de la Romana.
• Mai vreau … multe, dar totusi sa ma trezesc e cel mai bine.

Iubesc viata!

cu_cuvantul “flamboaiant”.

M-am uitat aseara la TVR, la chestia aia cu premiile Grammy. De nu o  tineau aia cu un “flamboaiant”… decoruri flamboaiante, aparitii flamboaiante, spatii flamboaiante! Daca mai aud cuvantul asta, jur, ala care-l spune o sa aiba toate paginile din DEX indesate in gura!

Gata, m-am calmat..

Si am vazut “Dracula 2000″.Alt film cu Dracula, stiu. Dar in asta joaca Gerard Butler . Genial.Nu scoate mai mult de 20 de cuvinte, dar , cine mai are nevoie de replici

I said I’m sorry…

Vacanta!

Foarte frumos. E zapada, era sa-mi rup piciorul pe Magheru si , da, oooo da! mi-am luat sosete pufoase!

Stiu cat de tampit suna, dar sunt geniale! Sunt moi si pufoase si cel care a inventat cuvantul pufos ar trebui rasplatit cu vata de zahar! Si cireasa de pe tort si cosmarul oricarui “dizainar” , sunt multicolore! > ha  ha ha

Acum, enjoy za vacanta si ma uit la Post Grad. Iau o pauza de gandit…

Copilaria mea miroase a gogosi cu gem. Miroase a ceai de musetel si a rasete de copii pe biciclete. Ma duce cu gandul la vacantele petrecute la tara, cu bunicii si cat de mult imi placea sa ma plimb cu caruta.

Ma duce cu gandul la circ, la leapsa si la povesti. Povesti pe diafilme. Mai tineti minte? Eu da. Aveam un aparat, ciudat si negru, asa-l vedeam. Si mai aveam vreo 60 de povesti. Stateam seara in sufragerie si, cu lumina stinsa, ma uitam la ele.

Copilaria mea inseamna Creanga, inseamna oameni de zapada, batai cu bulgari, bicicleta si papusi. Doamne, cat stateam sa fac hainute

Copilaria e acum lucrul care imi lipseste cel mai mult. Si il vreau inapoi. Dar pana atunci… imi ramane diafilmul…

A trecut inca un an, a venit inca unul.

Privind in urma sunt fericita ca anul trecut a fost destul de bun. Am imvatat sa pretuiesc unele lucruri, am trait senzatia de a primi primii bani munciti si it feels really good, am coborat de pe Postavarul (si nu o sa mai fac asa ceva niciodata!) si hell yeah! pot sa spun ca am mai crescut un pic.

Puse cap la cap toate’s bune. Sau cel putin majoritatea. Daca si 2010 e cam la fel o sa fie…

Si da, am invatat ca o singura secunda iti poate schimba soarta. Slava Domnului nu a schimbat-o, dar cu siguranta a invatat ceva din ea.

Asa ca, la multi ani sau cati mai sunt sa fie buni!

Eu stau in ilustra capitala a tarisoarei noastre. Si cum orasu’ asta-i mare, frate(!!!!) sunt si multe masini, foarte multe.

A nins, o sa ninga. Pe langa faptul ca e marfa e si foarte nasol. De ce? Pentru ca in cel mai scurt timp zapada se transforma in mocirla si toti soferii se simt responsabili sa-ti taie tot cheful de iesit din casa improscandu-te din cap pana-n cizme cu mirifica substanta. Dar, ce naiba, e decembrie si iarna a luat autoritatile prin surprindere. E decembrie si ninge, ce chestie!

Lasand za bad part , m-am plimbat pe Lipscani si m-am uitat cum copii cu saniute erau asa incantati de zapada. E frumos si imi place perioada asta din an. Si oricum ar fi, imi iubesc orasul si , oricat de dumb ar suna, imi iubesc si tara. Nu cred ca as vrea sa fiu altceva decat roman. Stiu, stiu … proasta parere, fugi cat inca poti. Da, vreau sa plec si pe “afara”, dar deocamdata, stau aici…

Mai e putin si se termina anul. Sa vad ce-am realizat eu intr-un an….