Asfalt. Sine. Roti. Oameni. Muzica. Cartela. Prieteni. Tren. Castel. Scaun. Cerneala. Imbatare. Ochi. Verzi. Caprui. Degete. Fereastra. Corzi. Rupte. Praf. Fum. Apa. Cafea. Metrou. Ecran. Responsabilitate. Iubire. Somn. Alarma…

Rezumat

Microbisti, intreb.

Eu eram. Am avut o faza printr-a saptea (Doamne, cat timp a trecut) cand eram cu sportul si alte alea. Tineam cu Rapid, tin cu Rapid, dar in momentul de fata nici nu stiu daca mai sunt prin peisaj.Asa si tin si cu Chelsea. The main point e ca nu m-am mai uitat la vreun meci de mult timp, foarte mult. Si aseara am decis ca vreau sa vad ce fac baietii nostri, ca de, sunt ai nostri, doar nu o sa ii lasam la greu in fata “Piscinei ficatului” a.k.a Liverpool. So, am vazut primele doua minute din meci si dupa am adormit. Explicatia? Adormisem de la Maruta. Are el darul asta de a stoarce vlaga din oameni, motiv pentru care nu-l urmaresc prea des. Nu stiu cine a fost la Maruta , eram prea concentrata sa dorm pe mine. Sa revenim la meci. Bravo baieti!

Si nu, nu m-am lasat de tot de privitul sportului. Ca de facut… nu stiu, baschetul o data la ceva saptamani se pune? Evgeni a luat primul loc la patinaj artistic . Superb !

Esti ca un drog. Mi-ai patruns in minte, in ganduri. Cand ti-am spus eu ca poti sa te joci asa cu mintea mea? Cand ti-am dat acordul sa-mi ghidezi pasii si cand ti-am spus sa imi controlezi somnul?

Ai vazut zapada? E ca tine. Vine pe neasteptate si pretinde ca toti sa joace dupa cantecul ei. Vrea sa ne adaptam , sa o acceptam si sa invatam sa o iubim.  Acopera totul si tot ce vreau e macar libertatea de a vedea dincolo de ea. De ce nu?

Patura cusuta de ingeri, intinsa pentru a proteja. As lua o parte din ea asa cum tu ai luat o parte din mine. O sa  o pun undeva, intr-un colt de gand unde sa ramana. O sa leg in lanturi amintirea ei. O sa … da, o sa smulg din mintea mea zambetul tau. Si da, o sa dorm fara a-ti mai simti privirea.

Poti sa pleci acum, iti dau voie…

Copilaria mea miroase a gogosi cu gem. Miroase a ceai de musetel si a rasete de copii pe biciclete. Ma duce cu gandul la vacantele petrecute la tara, cu bunicii si cat de mult imi placea sa ma plimb cu caruta.

Ma duce cu gandul la circ, la leapsa si la povesti. Povesti pe diafilme. Mai tineti minte? Eu da. Aveam un aparat, ciudat si negru, asa-l vedeam. Si mai aveam vreo 60 de povesti. Stateam seara in sufragerie si, cu lumina stinsa, ma uitam la ele.

Copilaria mea inseamna Creanga, inseamna oameni de zapada, batai cu bulgari, bicicleta si papusi. Doamne, cat stateam sa fac hainute

Copilaria e acum lucrul care imi lipseste cel mai mult. Si il vreau inapoi. Dar pana atunci… imi ramane diafilmul…

Am luat vacanta! Oficial nu mai calc pe la scoala 3 saptamani!!

Am timp de pirdut prin magazine cumparand fel si fel de prostii, sa merg cu Gabix la cumparaturi si la film si.. da! la patinoar!!!!!!
Cat de mult va place vacanta?

Il privea. Era in pragul usii, la fel de jalnic ca data trecuta. Isi cerea iertare pentru fiecare lacrima ce a curs din ochii ei caprui si pentru fiecare minut de umilire prin care a trecut. I-a intins un buchet de crini. Rozul lor se acoperise cu o patura cenusie a fumului de tigara. Statuse doua ore in fata usii gandindu-se cand sa inceapa discutia. Acum s-a incumetat.

A venit inapoi, iar cu aceleasi scuze, cu acelasi discurs plictisitor despre cat de mult o pretuieste si nu o merita. “Exact” ii spune ea. Nu o merita si fiecare parte din ea stia asta, dar voia asa mult sa il primeasca inapoi. Ii era dor de zilele petrecute undeva pe o banca, iarna intr-un parc. Si ii era dor de ciocolata calda pe care o facea, de zambetul lui, de zambetul ei si … de lacrimile ce ii curgeau atunci cand el a plecat.

Tigara era tot acolo, in mana lui, consumandu-se secunda cu secunda, moment cu moment. Fumul ii inunda plamanii si ii aducea aminte de mirosul lui. De ce trebuia sa stea in usa , mult prea serios, mult prea umil, asteptand iertare. Mana ridica usor buchetul, iar crinii incercau sa triumfe in mirosul fumului. I-a privit si fara nicio vorba a inchis usa.

Un minut de agonie. Privea usa din lemn de nuc, privea zavorul sculptat si spera sa se deschida iar.  Si s-a deschis. Ea a iesit, l-a luat de mana si l-a condus la iesire. Prieteni, si poti sa pastrezi crinii…te-a iertat

Am ramas Ramasesem fara tus in cartus, asa ca m-am dus sa cumpar tus de la Auchan ( a se citi Cocean). Dupa holbare intensiva la raftul cu solutie magica am infascat una si am purces spre case sa o platesc. ( Normal ca nu m-am putut abtine si am mai cumparat fel si fel de porcarioare absolut nefolositoare si trei pachete de servetele umede. De ce? Sa-mi curat banca, e mai murdara decat rezervorul unui tir) Dar sa revenim. Ajunsa acasa am citit si recitit instructiunile si m-am incumetat sa pun mana pe seringa si sa injectez minunata substanta in cartusul inapt care s-a consumat mult prea repede. Si voila! Merge! Am tus, pot sa printez, am descoperit America pentru a mia suta douazeci si treia oara.

Si tre’ sa invat declinarile 

• sa adorm sub clar de luna
• sa merg cu skate-board
• sa strig ca iubesc viata
• sa pictez un cal
• sa merg desculta prin ploaie
• sa alerg pe un teren de hochei
• sa numar razele de soare
• sa sterg stelele
• sa urc pe un acoperisul unui bloc
• sa pot spune nu
• sa nu dispara niciodata spinii trandafirilor
• sa imbratisez un husky
• sa zambesc o zi intreaga
• sa fiu cineva
• sa ma pierd in multime
• sa plang dintr-un motiv real
• sa fac tot ce mi-am propus…

Ati observat un lucru? De cate ori avem nevoie de ceva incepem o conversatie cu “Buna, ce mai faci?” , fara sa ne pese cat de putin de ceea ce face respectiva persoana pentru ca imediat ne relatam ingrozitoarea situatie din care ea trebuie sa ne scoata.

Ei bine, da, si eu fac d’astea… si imi cer scuze…promit, nu mai fac!

modificat, editat cum vrei sa ii zici

Halouinu mie personal mi se pare ceva tampit. Dar sunt oameni, cam cateva miliarde, carora le place sa sarbatoreasca chestia asta. Unii se imbraca in printese, altii in Dracula, altii taie dovleci. Noi am taiat dovleci si au iesit tare frumosi( a fost concurs de pamchini in liceu). Am luat si cateva premii si eu am ramas fara peruca mea albastra de la circ!!! Va spun pe aceasta cale ca vreau alta peruca!

Asa ca , next time cand vine va rog… vreau si costume, ca e fad, fataaaaaa!